Speedrun-ul de dimineață la grădi
Diminețile la noi ar putea fi declarate sport extrem. Program fix: între 8:30 și 9:00 la grădi. Traducere liberă: 8:50 dacă avem noroc, 9:00 fix dacă ne iubește universul și 9:02 dacă tricoul cu Sonic a decis să intre în Witness Protection sub cel cu dinozauri.
Scenariul e mereu același, dar are plot twist-uri mai ceva ca serialele de pe Netflix:
„Nu vreau să mă spăl pe dinți!” (dar să scuipe apă ca un dragon… asta da, e skill de supererou).
„Nu vreau tricoul ăsta, îl vreau pe ăla cu Sonic. Sau pe ăla cu dinozauri. Sau pe ăla roșu. Stai… poate pe cel galben?!” În capul meu soluția e mereu simplă: „Boss, hai să le punem pe toate odată!”
„Mi-e foame. Mi-e sete. Mai vreau 5 minute…”
- „De ce, Răduc?”
Se uită senin la mine și răspunde ca un mic CEO cu bonusurile deja în cont: „Pentru că pot.”
Între timp, eu mă pornesc ca un motor diesel pe ger: greu, cu fum și nevoie de mult preîncălzitor. Ritual standard: o cafea, două țigări și vreo 15 minute să îmi aduc aminte cine sunt. Realitatea? N-ai parte mereu de alea 15 minute. Totul e pe fast forward: puls 140, mâna întinsă spre cana de cafea și Concor-ul care îmi face intrarea mai puțin dramatică decât un safety car în Formula 1.
Dialogurile-s highlight-ul dimineții:
- „Hai, tati, grăbește-te și încalță-te!”
- „Nu mă mai grăbii, că mă superi!”
Și ghici cine câștigă? Fix piticul. Eu doar semnez condica la „înfrânți cu zâmbetul pe buze”.
În paralel, doamna Barbu - uneori pe modul zen, alteori pe modul drill sergeant - își pregătește power walk-ul de dimineață. Alt film. Eu mă cert cu ceasul, ea respiră adânc și zâmbește, ca și cum am trăi în reclame la iaurt grecesc, nu în realitatea care ne împinge la 9:00 să apărem la grădi.
Ajungem în final: eu, cu senzația că am alergat un maraton fără încălzire, el - părul ciufulit, șosetele puse invers, dar victorios. Intră liniștit, cu zâmbetul larg. Eu? Oftez ca după un boss level în Supaplex.
All in all: diminețile la noi sunt câteodată speedrun-uri fără recorduri mondiale, dar cu multe faze de comedie involuntară. Dacă s-ar face olimpiadă la „grădi sprint”, echipa Barbu ar lua aurul.
Doar că, evident, la festivitate piticul ar urca singur pe podium. 
